tear out my eyes

swine flu is just an excuse for all of us.

hit my brain nerve I can't be mislead

dar cine este vinovat?..

fitter, happier, more productive

Tomiță era miop.
La scoala nu excela. Retinea doar primele cuvinte din propozitii. Nu batea pana la tabla.
Mama lui il certa. Spunea ca nu isi da interesul. Ii era rusine sa ii spuna ca nu vede, incasa pumni in cap de la tacsu.
In clasa a 5-a copiii faceau misto de el. Il strigau "chioru". Diriginta spunea ca are probleme de socializare, de aceea l-a trimis la psihiatrul scolii. Atunci tacsu l-a dat afara din casa. I-a zis ca face familia de ras. Tomiță nu si-a recunoscut handicapul si a plecat. Miop. Pe strada cateii il latra. Are o foaie si un creion. Nu citeste, dar vede lumea in capul sau. Lui Tomiță ii place sa deseneze. Are talent. Nu vede trecatorii dar vede in ei. Isi deseneaza lumea.

Aici nu e o problema ca Tomiță e miop.

on the floor of..

i feel like dancing a stupid duck-like dance in the middle of the room.thank you lovely mr. victor b. for the pictures.

i ask the world to dance

story from the pipe.


...pentru un suflet ca al sau nu a fost niciodata simplu sa-si ridice privirea deasupra ramelor aurii ce-i incadrau chipul.
emil nu putea fi clasificat drept un muritor de rand. stia ca urma sa fie un plan al regasirii...
nu s-ar putea spune ca a dus o viata implinita, dar nu se putea plange de neajunsul de a fi...
...momentul a sosit...
universul de invarte, timpul danseaza. emil dispare din gandurile cunoscutilor ramanand o particula de lumina pierduta in spatiu.
in momentul materializarii, acesta, ce candva avea nume si figura, se imparte in doua suflete, egale, distincte.
...ea apare nedumerita, corpul acesta ud si rece ii este necunoscut si urla din rasputeri in speranta revenirii la ceea ce denumea candva "normal".
...cand speranta moare, raza de lumina iti ghideaza pasii. pentru ca din "unu" poti face "doi". dar unul fara altul nu va forma in veci un intreg.


emil s-a regasit...

porcelain

pen' ca povestile nu cresc in pomi.

i am the walrus

sunt fatarnici. nici macar nu le-a parut rau. nici macar de idee asa. totul a fost marketing si au profitat de asta. i-as impusca!

the fish

era prea ocupat cu studiul. se uita pe vizor si vedea ceilalti melci cum se jucau pe strada. si atunci si-a spus: "intr-o buna zi voi ajunge pasare si voi zbura!" si de atunci exerseaza zborul.

taste the rest

ca atunci cand iti piuie urechile si vezi culori.

La Goutte d'or

état d'esprit

keep myself from harm

faster

vreme, pluseaza cu 7 grade te rog. ti le voi da inapoi la vara, iti promit.

polaris

poza ieşi din aparat, se udă, se uscă, şi plecă la drum. excursia a

facut-o să se întâlnească cu pilotul, care a luat-o in zbor si i-a dat drumul in apă. peştele koi doarme pe mâna punkistului

interpt

ma plimbam pe un drum de piatra cubica. aveam tocuri cui si ma enervam, nu puteam merge calumea. nu m-am gandit sa ma descalt, deci mergeam nervos. cand in final mi s-a rupt tocul, m-am scurs din picioare. la propriu. m-am varsat intr-o gura de canal. m-am speriat pentru ca oricine ar crede ca e intuneric, imputit si umed. dar era luminat, curat si uscat. eram la mama in camera.

come on baby light my fire!!

hooligan

sunt alimentata de MELODIE. nu trebuie sa sti care. eu stiu.
din acest motiv imi cer iertare anticipat. nu stiu ce scriu, si nici nu am o poza adiacenta postarii din aceasta seara.
povesti aleatorii.
aseara eram in sfera, dar am iesit. mi-am dat seama ca perfectiunea de acolo nu e ceea ce imi doresc. imperfectiunea e perfecta in felul ei imperfect de a fi.
era un lant. pornea dintr-un perete pe care un rau il facuse intr-un munte. era perfect vertical si nu avea decat o singura crapatura. din care pornea el. lantul.
incerca sa convinga musuroiul de langa sa il ajute sa scape. dupa ani de incercari si-a dat seama ca nu tragea in directia potrivita. s-a speriat la gandul ca va trebui sa intre prin perete, prin munte ca sa ajunga undeva. avea de ales intre a sta unde a stat toata viata si sa riste. a riscat. s-a strecurat prin perete, s-a ranit dar a fost liber. in munte e intuneric, dar simte ca are picioare. poate sa mearga spre nu stie inca unde. e umed si ii e frica dar are vointa. merge ceva timp, o simte in talpi. il ustura. vede un punct alb care il orbeste. isi da seama ca e crapatura din cealalta parte. lantul cu picioare iese om.
pe partea cealalta a muntelui era o cascada de flori. prima intentie a fost sa spuna ce frumos, dar era inecacios. e gol si ii e frig si polenul il gadila. un vultur zace alaturi si il priveste. gol si stingher cum e. zboara spre el si il prinde in gheare. il duce pe un camp. pe camp nu e nimic.
stau impreuna si povestesc, se imprietenesc. vulturul da din aripi si alunga polenul de pe corpul gol al omului, ce odata a fost lant.
privesc orizontul, e departe, dar vor acolo.
un miriapod se plimba.

mas que nada

mai devreme sau mai tarziu, creierii nostri vor sa plece. ideea este ca personalitatea lor este practic limitata de cavitatea craniana.rar, dar nu imposibil, o personalitate exploziva isi ia fluturii si pleaca in lume. un creier cu personalitate va calatori, va face poze pe care le va stoca in ochiul mintii, nu le va pierde niciodata, ceea ce inseamna ca un creier cu personalitate este un creier ordonat. din fiecare loc vizitat va "suge" informatii utile, pe care nu le va uita niciodata, ceea ce inseamna ca un creier cu personalitate este un creier cu stoc nelimitat. toata informatiile adunate le va folosi in scopuri caritabile, sociale, sexuale etc. ceea ce inseamna ca un creier cu personalitate este un creier cu un spirit afacerist bine dezvoltat.
ce sa mai incolo si incoace, doamnelor, tineti-va creierii aproape, in curand va veti izbi de un creier cu personalitate.

ne amintim

astazi s-au implinit 30 de ani. adevarul este ca era previzibil ca se va ajunge aici. dintr-o mama hippie si un paznic la buckingham palace ce putea iesi? parerea mea personala este ca tot ceea ce s-a intamplat in jurul anilor '60 a fost un plan. un plan bine pus la punct, ca evenimentele ce inca revolutioneaza lumea, alimentate de droguri puternice si o viata hippie, sa ramana acolo, in anii '60. acum cine si'l imagineaza pe sid vicious batran la casa lui, promovandu-si fiica, precum altii a caror soarta a fost mai indulgenta. cine il vede pe john lennon producand cot la cot cu timberland? il vedeti voi pe jim morrison impingand caruciorul nepotului in timp ce iese din supermarket cu lapte si prajituri? nu. lucrurile au fost aranjate special in acest fel. asa, si dupa 30 de ani ne amintim de aceste persoane care au schimbat ceva in viata anosta a lumii postbelice.
i heart you sid.http://www.youtube.com/watch?v=0TZ_9-rbslo

Povestea

Povestea plictisita zace pe noptiera si asteapta sa fie citita. La naiba, nimeni nu i-a spus ca nu se mai aplica regula politetii. A iesit in club intr-o tinuta exemplara, dar a descoperit numai "mauvaises herbes" ca sa ma exprim literar. A plecat speriata si de atunci zace. Ceasul a venit la ea si a rugat-o sa se inveseleasca putin, e frumos afara, ploua. Povestea zace. Un fir de praf patrunde si citeste prefata:

" O poveste extraordinara despre sex, droguri si alcool" Ce cliseu- isi spune praful. Povestea se enerveaza si incepe sa faca un desen. Din desen ies madulari verzi, alearga praful pe picioroange.
Praful scapa. Povestea nu mai zace.

http://www.youtube.com/watch?v=4c3ldpfFyj0 - ea a stat in capul meu toata ziua, acum o pot imparti cu oricine se plictiseste mai tare.

Later edit: Stati linistiti, criza financiara nu ne va afecta in nicio maniera *asta asa pentru a ma afla in concordanta cu noile reguli DOOM*. Barack ne va salva pe toti *razand isteric*

pete de culoare

am dansat samba zburand, am cazut pe frunze si am facut un catel. a fugit de langa mine si eu dupa el. si dupaia era rosu. scanteile imi cantau jazz si albinele ma intepau la dans. si noaptea nu se termina niciodata...

experimental

experimentally-moody

take a ride, take a shot now.

deci problema sta asa:

vreme draga, m-am prins ce vrei tu sa faci. treci asa neobservata, ca sa induci oamenii in eroare. tin sa te anunt ca te-ai pierdut pe drum, acum ar fi trebuit sa fie mai cald, aduna-te odata!

zborul

Nu am poze noi.Nu voi avea, imi e lene sa imi incarc aparatul. Nu am nici nimic interesant de spus. Acest post este doar pentru a saluta Craciunul.

Dragul meu Craciun. Ai venit pe neasteptate, m-am si speriat de tine, credeam ca trebuie sa ajungi mai tarziu. Nici n-am apucat sa stam prea bine de vorba ca ai si plecat. Acum trebuie sa te astept pana la anu. Stii ceva?! Nu te voi mai astepta. M-am saturat, anul acesta nici macar nu mi-ai adus zapada. Vreau sa te anunt ca nu mai vreau sa fiu prietena ta. Orice replica ai la acest blog-post (pentru ca esti o sarbatoare foarte faina, deci trebuie sa ai si blog), o astept zilele astea. Daca vine Pastele inaintea replicii tale, nu te mai agita. Nu te mai vreau Craciun!

fashi-ON

Victor B. si prietenul meu m-au insotit astazi la Muzeul Militar. A fost o zi frumoasa si amuzanta.

Inca de la inceput ni s-a spus sa ne grabim. Datorita faptului ca nu aveau caldura in muzeu (dar nici vizitatori) femeile de acolo decisesera sa inchida mai devreme.In loc sa le urmam sfatul si sa mergem direct la expozitia planificata, de instantanee de razboi, am pierdut putin vremea in curtea interioara care gazduia "accesorii" ale razboiului.

Tancurile erau pregatite de lupta, torpilele in pozitii, camioanele camuflate. Un elicopter se uita la noi si ne intreba daca vrem "o tura".

Instantaneele sunt interesante. S-au surprins momente semnificative ale istoriei noastre. Am ramas surprinsa cat de bine s-au pastrat articole de imbracaminte sau incaltaminte.

Dupa ce am coborat din acea camera marunta in care doamna plictisita ne astepta sa terminam turul, am dat cu ochii de niste domni care isi purtau falnici hainele in spatele unor vitrine. m-a speriat privirea lor si aveam impresia ca se uita dupa mine, dar apoi ne-am imprietenit si fiecare si-a povestit viata si desigur, de unde si-au achizitionat hainele.

Cand am vrut sa iesim, usa principala era inchisa asa ca a trebuit sa ocolim muzeul. Poarta era de asemenea inchisa. Am avut o iesire din muzeu cel putin interesanta, noroc ca poarta nu era atat de inalta.

Ziua s-a incheiat cum nu se putea mai bine, cu un ceai fierbinte bine meritat dupa o zi extrem de racoroasa.

Voi studia comportamentul romanilor in situatia actuala de innoroiala maine. Poze tot atunci. o seara placuta.